Pentru ca it feels f***ing good.

Tindem spre perfectiune ,orice s-ar spune.., societatea ,omenirea da ..cred ca toata lumea doreste sa fie cat mai aproape

de perfectiune in tot ce cauta.

Chiar si cand sintem malefici ne dorim sa o facem aproape perfect..;iar cei ce nu recunosc sint ori ipocriti ,ori ignoranti..

ne dorim sa fim perfecti pe toate planurile ,profesional,amoros,in relatiile cu ceilalti..

Ce nu vedem este ca perfectiunea catre care tindem,nu este intotdeuna benefica .perfectiunea nu se va atinge niciodata pentru ca ficare om are propria lui idee despre perfectiune si viata perfecta, iar idealul de prefectiune evolueaza odata cu omul..ce anume este perfect ? Un obiect fara eroare de fabricatie ? Un om care nu face greseli ? Eu stiu doar ca masinile executa perfect o comanda data, dar si aceasta are o eroare cat de mica, dar eroarea exista. Omul este mult mai perfectionat decat o masina, dar gandirea lui poate fi perfecta? Care ar fi criteriul pentru o gandire perfecta, pentru o minte perfecta unde nu pot exista erori ? Sau insasi eroarea, greseala este perfectiua in sine a unui om ?

Mi-a venit in minte zilele astea poezia lui Nichita Stanescu Lectia despre cub :

Se ia o bucata de piatra..../se razuieste cu raze/ pana cubul iese perfect.// Dupa aceea se ia un ciocan/ si brusc se farama un colt de-al cubului. /Toti, dar absolut toti zice-vor: / - Ce cub perfect ar fi fost acesta / de n-ar fi avut un colt sfaramat!"

Sa fie asa si cu relatiile? Sunt relatiile un cub perfect pana la un moment dat cand unul dintre cei doi sparge acea perfectiune? Oare un colt ciobit face lucrurile mai interesante? O sa fie cu atat mai valoros cubul (relatia) pentru ca definitia perfectiunii este perfectiune plus ceva adaugat? Sau si mai bine: exista relatii perfecte?

Eu nu prea cred, cred ca perfectiune nu exista in nimic, poate doar in arta, dar viata nu e arta si cu siguranta oamenii sunt departe de perfectiune; fiecare dintre noi avem slabiciuni, parti rele si suntem supusi greselii; gresim cel mai adesea persoanelor fata de care nu am vrea sa gresim.

M-am cam abatut... Stiti cum sunt relatiile la inceput.... asa... ti se pare ca toate merg din plin, ca lumea e a ta, ca poti zambi oricui si ti se pare ca lumea e frumoasa, roza si nemaipomenita? Ma intreb de ce tine asa de putin, pentru ca dupa ceva timp ti se pare ca persoana de langa tine nu e ceea ce credeai ca este, si lumea nu mai e frumoasa si zambitoare.... Intrebarea mea  este urmatoarea: ce este o relatie perfecta? O relatie in care nimeni nu inseala, o relatie in care nimeni nu se cearta, o relatie in care .... In care ce? Stiu o prietena care s-a despartit de prietenul ei pentru ca nu i-a spus "Felicitari de ziua numelui!", stiu o alta care nu a acceptat pentru nimic in lume ca prietenul ei sa o insele. Nu pot spune ca le-am vazut fericite, sau ... multumite in relatiile lor. Am vazut alte femei care au acceptat absolut orice de la partenerii lor: de la inselat pana la nici macar "La multi ani!" de ziua de nastere; nici ele nu mi-au parut fericite. Ei si atunci? Nu e nimeni fericit pe lumea asta? Eu am vazut si oameni multumiti si cred ca sunt acei oameni care au inteles ca perfectiunea nu exista. Care au inteles ca  " Roses have thorns, and silver fountains mud:/  Clouds and eclipses stain both moon and sun,/ And loathsome canker lives in sweetest bud."

Nu exista bine fara rau, tot ce poti face este sa minimalizezi raul. Nu poti fi fericit cu o persoana fara a fi si nefericit cu ea. Relatiile totale nu sunt o stare de fericire perpetua, oamenii cresc impreuna, se schimba si se influenteaza unul pe altul - o relatie profunda inseamna atractie catre partenerul tau, dar inseamna si multa munca: aceea de a-ti respecta partenerul, de a-l proteja, de a-l pune intotdeauna pe primul loc in tot ceea ce faci. Si daca partenerul constientizeaza lucrul acesta, atunci probabil "yours is the world", pentru ca vei putea conta pe el/ea indiferent de situatie.

Oricum ar fi ele, in viata, relatiile sunt cele care ne dau cele mai mari bucurii si cele mai mari deceptii. Nu poti trai singur asa ca.... poate coltul lipsa e chiar ce trebuie ca lucrurile sa dureze. Si cu toate dezamagirile ... spargem mereu cate un colt ... pentru ca it feels f***ing good.

O alta umbra in trecut

                                                              TE-AM IUBIT,FRAIERE!

Suflet gol

"...A intrat pe usa. Era imbracata gros. El era in fata ei.

Ea s-a inrosit, l-a privit o fractiune de secunda in ochi, apoi si-a mutat privirea in jos. Statea fastacita in prag.
El s-a apropiat, si-a bagat mana in parul ei de la ceafa, a izbit-o de usa, apoi a sarutat-o pe coltul gurii.
A luat-o de mana si a dus-o pana in mijlocul camerei, unde a inceput s-o dezbrace.
Prima data i-a dat jos timiditatea, emotiile si iluziile.
A urmat naivitatea, pe care i-a sfasiat-o cu dintii.
Orgoliul i l-a calcat in picioare, il plictisea ingrozitor.
Cu o mana ii mangaia pervers demnitatea, iar cu cealalta ii rupea naturaletea.
Nu-i venea sa creada cat de gros putea fi ea imbracata.
A inceput sa se agite: i-a aruncat pe jos zambetele, siguranta, caldura, inocenta si puterea.
Si s-a oprit. A privit-o banuitor. Stia ca ascunde ceva.
In timp ce-i dadea jos haina personalitatii, a uitat sa-i umble in buzunare.
Intr-unul a gasit ironia, umorul, visele si amintirile, iar in celalalt i-a descoperit frica, frustrarile, nervii, lacrimile si ura.
A lasat-o goala in mijlocul camerei si a vrut sa plece. Ea l-a prins de mana:
- Ai uitat ceva.
- Stiu. Nu-l vreau, n-am ce face cu el.
- Te rog...e prafuit, vechi, obosit si murdar, insa trebuie sa-l iei.
El i-a impins mana la o parte, zambind ironic, iar ea l-a plesnit cu sufletul peste fata.
- Daca tu nu-l vrei, atunci nu-l vreau nici eu.
El a cazut la picioarele ei, uitandu-se mirat la bietul suflet ce se zvarcolea pe jos.
Ea s-a asezat langa el.
Acum amandoi erau calmi si se uitau placid la moartea unui suflet.
- Cum ai putut sa faci asa ceva?
Ea a raspuns soptit:
- Macar eu am stiut ce inseamna sa ai unul..."

Inceputul e atat de frumos...

Tot ce a avut ea şi ce a vrut au fost visele,poate era cu el visul, sau era singură. Cautând pe cineva pe care să simtă cu adevărat aproape. Să îi simtă corpul moale lipit de al ei şi caldura pielii. Ea era mereu supărată , dar el când o vedea aşa o făcea rapid să zambească, dar adevărul e că niciodată nu a ştiut ce i se întâmpla. Spune întotdeauna "Toate trec si vin altele " Sau" În orice bine există şi câte puţin rău.." După un timp au început să viseze amândoi împreună, să viseze la o familie fericită dar asta nu se putea, ea nu mai avea puterea de a face tot ce el spunea. Ea spunea că vrea o iubire adevărată, fără ceartă şi neînţelegeri, el ia promis că o să fie aşa. Era prea frumoasă ca cineva să poată să o urasca, avea ochii prea frumoşi, oricine se indrăgostea, e ca un val perfect doar că ea stă acolo, acolo în fiecare zii, noapte, tăcută şi cu zâmbetul pe buze din când în când. Era o seară frumoasă, era iarnă, frig, el o strângea din nou în braţe ca în timpurile în care erau prea indrăgostiţi încât nu au mai putut sa gandească la dragoste, a mângâiat-o pe pielea ei fină mai uşor ca niciodată, ca şi când ar fii ultima lui şansă de a o atinge. Încerca să o facă să se simtă cel mai bine cu el, nu să caute pe altcineva, se plimba cu degetele lungi pe rochia ei , pâna la sânul de copilă, sună emoţionant,zâmbesc amândoi ca şi când au uitat de tot, doar ei contează. Întunericul îi făcea să se simta din ce în ce mai bine în timp ce el continua cu formele neregulate de pe corpul ei, simţea că vede doi ochi căprui care se uitau la mâna lui, şi un zâmbet frumos care nu îl va uita niciodată, era singura fată, inocentă cu clasă pe care o cunoscuse, dar prea tristă, era fericită doar în clipele iubirii, ceea ce vroia ea era sa se simtă cât mai iubită posibil, sa fie fericită toată viaţa. În noaptea aceea se trezea în ea femeia aceea care trebuia să fie de mult, se cocea virginitatea în trupul ei moale , alb, cald.. A durat doar câteva minute, dar a simţim plăcere, aşa cum îi place ei în tăcere.

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=KhN4_7BMtRo#!

Despre tine...

Desi niciodata nu am simtit nevoia sa scriu inspirata de tine se pare ca a venit si momentul asta ...din pacate,este mai mult un mod negativ de a ma inspira.
M.ai ranit atat de mult...defapt prostia din capul meu a capatat o forma, cand mi.am dat seama ca ceea ce imi faci tu,am facut eu altora..si doamne cat ma doare...si doamne simt ca raman fara lacrimi....la fel de nepasatoare am fost si eu...tot la fel de indiferenta...nici mie nu mi.a pasat...am ranit,am calcat pe sufletele lor fara sa tin cont de nimic.
Iar acum platesc.Doamne iarta.ma!Nu am stiu ca doare atat de tare,nu am stiut ca fac atata rau .Pur si simplu ma doare sufletul simt cum mi se sfasie...cum ma sufoc
Nu intelegi ai fost SPERANTA MEA,de ce ma OMORI acum????..erai persoana care imi spunea ca totul va fii bine ca voi ajunge aici si ca imi va fii bine,ca vei fii alaturi de mine si imi vei arata ca viata e frumoasa.
De ce faci acum asa???...nu intelegi ca ma doare?!?!MA DOARE omule!Simt ca ma sting!De ce imi faci asta ?Nu inteleg ce ti.am facut...de ce imi faci asta.De ce ma faci sa plang cand tu erai persoana care imi spunea ca nimeni nu merita lacrimile mele,ca nu trebuie sa mai plang,ca nimeni nu trebuie sa ma faca sa plang.Se pare ca m.am inselat esti la fel ca ceilalti,poate chiar mai rau,iar eu am fost atat de naiva,si am dovedit ca sunt atat de slaba in fata ta.

http://www.youtube.com/watch?v=N1DPQ-bhu-g&feature=related

Suflet sfasiat!

Ma simt singura...atat de singura..stau in camera asta rece si plang...imi plang de mila,ma doare sufletul...si doare al naibii de tare...iar gandurile o iau razna,incep sa fie incetosate si negre..imi cuprind sufletul si mi.l intuneca.

Durerea imi cuprinde trupul incet...dar patrunzatator,ma chinuie...simt cum imi sfasie unda ce ma proteja odata,nu stiu cat voi mai putea suporta,incerc sa fiu puternica dar simt ca ma doboara.

A disparut si aceea fata pritenoasa ce imi aparea cand inchideam ochii si incercam sa ma adun,

am inlaturat.o,i.am spus sa plece si sa ma uite..si se pare ca de data asta m.a ascultat.

Sper ca totul va lua sfarsit,ca voi atinge momentul acela cand durerea nu te mai poate atinge,cand nimic nu te mai poate atinge,cand nu te mai doare.

http://www.youtube.com/watch?v=jBxXQZMHz4c

http://www.youtube.com/watch?v=iHAj4a9Q2Go

Imi pare rau!

Stiu ca nu e drept...stiu ca gresesc...dar ei nu ii pot interzice...
iar tu esti acolo.

http://www.youtube.com/watch?v=H9nPf7w7pDI&feature=related