...

luni, 7 noiembrie 2011

Inceputul e atat de frumos...

Tot ce a avut ea şi ce a vrut au fost visele,poate era cu el visul, sau era singură. Cautând pe cineva pe care să simtă cu adevărat aproape. Să îi simtă corpul moale lipit de al ei şi caldura pielii. Ea era mereu supărată , dar el când o vedea aşa o făcea rapid să zambească, dar adevărul e că niciodată nu a ştiut ce i se întâmpla. Spune întotdeauna "Toate trec si vin altele " Sau" În orice bine există şi câte puţin rău.." După un timp au început să viseze amândoi împreună, să viseze la o familie fericită dar asta nu se putea, ea nu mai avea puterea de a face tot ce el spunea. Ea spunea că vrea o iubire adevărată, fără ceartă şi neînţelegeri, el ia promis că o să fie aşa. Era prea frumoasă ca cineva să poată să o urasca, avea ochii prea frumoşi, oricine se indrăgostea, e ca un val perfect doar că ea stă acolo, acolo în fiecare zii, noapte, tăcută şi cu zâmbetul pe buze din când în când. Era o seară frumoasă, era iarnă, frig, el o strângea din nou în braţe ca în timpurile în care erau prea indrăgostiţi încât nu au mai putut sa gandească la dragoste, a mângâiat-o pe pielea ei fină mai uşor ca niciodată, ca şi când ar fii ultima lui şansă de a o atinge. Încerca să o facă să se simtă cel mai bine cu el, nu să caute pe altcineva, se plimba cu degetele lungi pe rochia ei , pâna la sânul de copilă, sună emoţionant,zâmbesc amândoi ca şi când au uitat de tot, doar ei contează. Întunericul îi făcea să se simta din ce în ce mai bine în timp ce el continua cu formele neregulate de pe corpul ei, simţea că vede doi ochi căprui care se uitau la mâna lui, şi un zâmbet frumos care nu îl va uita niciodată, era singura fată, inocentă cu clasă pe care o cunoscuse, dar prea tristă, era fericită doar în clipele iubirii, ceea ce vroia ea era sa se simtă cât mai iubită posibil, sa fie fericită toată viaţa. În noaptea aceea se trezea în ea femeia aceea care trebuia să fie de mult, se cocea virginitatea în trupul ei moale , alb, cald.. A durat doar câteva minute, dar a simţim plăcere, aşa cum îi place ei în tăcere.

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Despre tine...

Desi niciodata nu am simtit nevoia sa scriu inspirata de tine se pare ca a venit si momentul asta ...din pacate,este mai mult un mod negativ de a ma inspira.
M.ai ranit atat de mult...defapt prostia din capul meu a capatat o forma, cand mi.am dat seama ca ceea ce imi faci tu,am facut eu altora..si doamne cat ma doare...si doamne simt ca raman fara lacrimi....la fel de nepasatoare am fost si eu...tot la fel de indiferenta...nici mie nu mi.a pasat...am ranit,am calcat pe sufletele lor fara sa tin cont de nimic.
Iar acum platesc.Doamne iarta.ma!Nu am stiu ca doare atat de tare,nu am stiut ca fac atata rau .Pur si simplu ma doare sufletul simt cum mi se sfasie...cum ma sufoc
Nu intelegi ai fost SPERANTA MEA,de ce ma OMORI acum????..erai persoana care imi spunea ca totul va fii bine ca voi ajunge aici si ca imi va fii bine,ca vei fii alaturi de mine si imi vei arata ca viata e frumoasa.
De ce faci acum asa???...nu intelegi ca ma doare?!?!MA DOARE omule!Simt ca ma sting!De ce imi faci asta ?Nu inteleg ce ti.am facut...de ce imi faci asta.De ce ma faci sa plang cand tu erai persoana care imi spunea ca nimeni nu merita lacrimile mele,ca nu trebuie sa mai plang,ca nimeni nu trebuie sa ma faca sa plang.Se pare ca m.am inselat esti la fel ca ceilalti,poate chiar mai rau,iar eu am fost atat de naiva,si am dovedit ca sunt atat de slaba in fata ta.