Another winter

Ma aflu din nou aici, în fata unei pagini albe care așteaptă sa îmi aștern gândurile, întâlnesc aceeași greutate ca ultima oara când am încercat sa scriu.. de ce?!.. De ce mi.am lăsat iar sufletul într.un loc pustiit? De ce l.am dăruit iar tristetei, credeam ca m.am vindecat, dar se pare ca m.am întors de unde am plecat,m.am învârtit în cerc . Ma închid iar în mine, știu ca nu e bine, știu ca tu nu înțelegi tot ce se întâmplă cu mine, dar ma întreb oare știe cineva, îl rog sa îmi explice și mie. Nu ai nevoie de mine și nici eu de tine, avem o viata mult mai liniștită separat, și suntem amândoi conștienți de asta, dar eu aveam nevoie de tine în acest moment.. de aceea am "dispărut".. pt ca tu nu poți fi lângă mine când am atata nevoie de tine.

Mai bine sa suferim acum..că doare mai puțin. 

P. S . : Dacă ai înțeles o mica parte din mine, vei știi că aici găsești răspunsul la fuga mea. 

Dezbracati…atingerile, soaptele, sssstttttttt

Nu am de ce sa fiu spionul tau. Daca alegi sa minti, te minti in primul rand pe tine. Nu vad de ce nu mi-ai spune direct: vreau sa traiesc asta. Ce as putea eu sa-ti fac? Sa te opresc? Cum? Daca vrei cu adevarat sa traiesti ceva, traiesti si peste mine, si peste ceea ce te-as ruga eu. Daca vrei sa te opresti, o faci tot pentru ca vrei tu, pentru ca alegi sa nu ma ranesti, sa nu aduci intre noi o durere meschina, inevitabila, umana si pentru ca voiajul nostru este mai puternic decat satisfactia unei croaziere temporare.

Miros a tine. Ma tavalesc cu tine in somn. Ma culc. Uneori uit sa te mangai, sa te privesc, sa te admir. Ma obisnuiesc cu tine si nu te mai vad. Uit ca oricand pot sa nu te mai am. Acum esti aici. Daca nu ai mai fi cu adevarat, as realiza cat de mult timp am pierdut nepretuindu-te. Rezistam cat suntem angajati, cat pumnul sta strans si ne cuprinde.Cand il deschidem, incepem usor sa ne scurgem, sa nu mai fim.

Decat sa iti spun “te iubesc”, aleg sa iti arat asta.

Mi-e dor sa facem dragoste! Mi-e dor sa ne dorim. Prin parcari, pe strazi, prin baruri, pe varf de munte sub cerul liber, in padure printre maracini, noroi si zapada, in fan sau pe plaja de nudisti, la cinematograf, la teatru, oriunde ne vine, cu accesorii, cu legume, cu fructe, imbracati, dezbracati…atingerile, soaptele, sssstttttttt. Uneori uitam toate astea si trebuie sa ni le reamintim. Esti in toate celulele mele. Imposibil sa ma desprind, oricat am incercat. Esti in toata respiratia mea. Si nu gasesc niciun sens in afara de tine. Imi apari in tot ceea ce incerc sa fiu, completezi fiecare gand, fiecare sentiment, imi domini toate senzatiile. Te-am testat. Te-am spart in mii de bucati si te-ai refacut fara sa lasi nicio crapatura. Iubirea lipeste bine.


http://www.youtube.com/watch?v=j4-Gt6dUVj0

Lucruri care nu ruginesc,nu se strica,nu se pierd,nu se uzeaza

Dacă există ceva pe lumea asta care să îmi provoace durere în mod constant este că am pierdut acea persoană care mă completa în toate modurile posibile. Şi chiar dacă atunci, în acel moment, nu conştientizam că lăsam persoana pe care o iubeam cel mai mult să plece, acum o fac. Şi ştii ce? Doare al naibii de tare. Mă crezi dacă îţi spun că mă doare la fel de tare ca atunci, chiar dacă a trecut atât…a timp; mult timp?

Dar e acea durere pe care aş vrea să o păstrez pentru totdeauna dacă se poate, aşa simt că o parte din el încă a rămas la mine. Şi a rămas. Pentru că ne-am dăruit unul celuilalt “lucruri” care nu se pot lua înapoi,”lucruri” care nu ruginesc, nu se strică, nu se pierd, nu se uzează. Încă îl iubesc, chiar dacă trec pe partea cealaltă a străzii atunci când îl văd, chiar dacă atunci când corpurile noastre de străini cu amintiri se întâlnesc nu îşi spun nimic, dar privirile noastre şoptesc un “te-am iubit cândva”..

Apoi seara când ajung acasă îmi aduc aminte de tine, de noi, de eu care eram atunci când eram noi, de cei mai frumoşi ani din viaţa mea. Viaţa e atât de imprevizbilă,totul e diferit acum încât îmi pare că aş trăi o altă viaţă acum.

Poate am fost împreună în altă viaţă, într-un univers paralel. Poate drumurile noastre nu sunt menite să se întâlnească de două ori, poate că braţele tale nu sunt făcute să se aşeze în jurul meu. Aud despre tine pe aici şi pe acolo, mă întreb unde eşti şi care mai e viaţa ta. Din când în când îmi las gândul să fugă la tine, şi îmi spun că sper să fii bine. Eşti fercit, şi eu sunt ferictă. Dar te voi iubi mereu, nu ca pe un iubit, nu ca pe un frate, nu ca pe un prieten, ci ca pe omul pe care l-am iubit şi m-a iubit cândva.

Privind in trecut

Nu am mai scris de foarte foarte mult timp, imi pare rau ca nu am mai gasit timp pentru a imi descarca sufletul. Odata , candva, adoram sa fac asta, dar se pare ca m.am pierdut printre clipe, acum viata mea e total altfel...imi reciteam postarile, sunt un alt om, si ma bucur ca m.am schimbat, ca am ajuns aici unde sunt. Privind in trecut observ o schimbare imensa.

Copilul din mine este acum un om mare!:)

"Eu"

1. EL: eu .... nu mai sunt eu de mult, "eu" e inchis bine intr-o cutiuta acolo-n mine

   EA: dc?

   
   EL: eu sunt doar cand vine vorba de muzica, sport si doar in cazul unei relatii serioase.

   
   EA: dc ??da dc ai facut asta ?

   EA: cine te-a ranit?

   
   EL: pt ca "eu" e tot ce am mai de pret,"eu" e prea bun, "eu" e prea sincer, "eu" place tuturor, si il vor lua ca si e un consumabil.

   
   EL: "eu" s-a ars tare, tare de tot odata, de mult .....nu prea ai cum sa intelegi acum ..... ce spun aici.
2. EA: si acum iti e bine?
3. EL: ai sa vezi... cand si treci prin viata asta cu de toate...ce conteaza?,o sa ma fac bine,o sa-mi continui sala,o sa iubesc muzica in continuare,am tot ce-mi trebuie,ce-as mai putea avea??

   
   
   

   
   

   
   

   Ce ai mai putea avea? Ceva ce nu vei mai putea gusta niciodata!!!!!!