...

sâmbătă, 22 octombrie 2011

Suflet sfasiat!



Ma simt singura...atat de singura..stau in camera asta rece si plang...imi plang de mila,ma doare sufletul...si doare al naibii de tare...iar gandurile o iau razna,incep sa fie incetosate si negre..imi cuprind sufletul si mi.l intuneca.
Durerea imi cuprinde trupul incet...dar patrunzatator,ma chinuie...simt cum imi sfasie unda ce ma proteja odata,nu stiu cat voi mai putea suporta,incerc sa fiu puternica dar simt ca ma doboara.
A disparut si aceea fata pritenoasa ce imi aparea cand inchideam ochii si incercam sa ma adun,
am inlaturat.o,i.am spus sa plece si sa ma uite..si se pare ca de data asta m.a ascultat.
Sper ca totul va lua sfarsit,ca voi atinge momentul acela cand durerea nu te mai poate atinge,cand nimic nu te mai poate atinge,cand nu te mai doare.

Un comentariu: