...

luni, 11 ianuarie 2010

Povestea lor este si povestea noastra


S-au cunoscut intamplator,dar intr.un moment in care fiecare avea nevoie de cineva care sa il asculte.Au inceput sa vorbeasca ore in sir pe mess si la telefon,au invatat sa se asculte,sa isi spuna ofurile,sa rada impreuna,sa isi impartaseasca durerea pe care o tineau ascunsa in suflet,au descoperit impreuna ca unde.s doi puterea creste.Aveau impresia ca se cunosc de o viata desi nu se cunosteau,nu se vazusera niciodata,fiecare isi facuse in minte o imagine despre celalalt din poze sau din spusele fiecaruia,o schita nefinistat.Stiau ca va veni ziua in care se vor cunoaste,ziua in care acea schita va prinde o forma mult mai definita,mult mai clara.Desi ei ii era frica de ziua intalnirii,ii era teama ca poate va strica tot.In mintea ei circulau intrebari fara raspuns :”daca nu ii va placea cum arat “,”Daca nu ii va placea cum m.am imbracat,cum mi.am prins paru “.Pentru EA prima impresie conta foarte mult si nu vroia sa strice tot.Isi facea mai multe griji decat atunci cand s.ar fi pregatit sa iasa cu prietenul,poate pentru ca pentru EA ,El conta foarte mult,poate fara sa isi de.a seama o cucerise .La scoala astepta nerabdatoare ora 11,era ora cam pe la care se trezea ,ora la care primea msg cu :”Buna dimineata”de la EL,ora cam pe la care fata ei incepea sa prinda culoare,incepea sa zambeasca,acel mesaj ii infrumuseta toata ziua.Serile si le petreceau impreuna intr.un fel sau altu,stateau si vorbeau incontinuu pana la ore tarzii,a doua zi erau rupti.Cel putin EA care dimineata avea ore,dar nu conta ii facea placere sa isi piarda noaptea cu EL,ii placea ca el sa fie ultima persoana careia ii aude vocea inainte sa adoarma .Devenise persoana cu care ea adormea in gand,persoana cu care ii placea sa faca timpul sa treaca.Era geloasa cand ii suna ocupat,sau cand convorbirile lor erau intrerupte de msg de la cine stie cine.Nu ii placea sa fie deranjati cand vorbeau,in momentele alea era doar al EI.Se formase o legatura destul de puternica intre ei deja incepusera sa isi imagineze cum va fi intalnirea lor.Pentru EL incepea cu un pupic pe obraz,o discutie spumoasa,multe zambete si rasete si o plimbare romantica la umbra castanilor tinandu.se de mana .Cam asta isi imagina EL,insa EA nu vroia sa se gandeasca cum va fi ,vroia ca totul sa fie ceva spontan,totul sa vina pe moment ,desi stia ca oricum va fi pentru EA va fi special.Pentru ca EL era special ,EL si tot ce il includea,asa ca orice s.ar fi intamplat nu ar fi putut fi altfel.Desi nu vroia,EL incepea sa capete teritoriu acolo in locul pe care ea il tinea secret si nu lasa pe nimeni sa afle ca il detine.Se temea ca o va durea,ca va simti apoi aceeasi durere cand totul se va termina,ciudat se gandea la sfarsit cand nimic nu incepuse.Petrecea moment in sir gandindu-se:”oare ce face”,”oare pe unde o umbla,si cu cine “,insa nu avea tupeul s a il sune nu vroia sa devina stresanta,obositoare.

Astepta sa i se faca si lui dor de EA.Brusc momentul intalnirii avea sa se intample,EL incepuse sa tot insiste cu asta,stia ca nu mai poata sa evite prea mult,nu mai putea sa ii tot spuna scuze,dar mai stia si ca va fi foarte greu sa poata scapa de acasa .Avea niste parinti stricti,cel putin tatal ei,care nu permitea chestii de genul acesta,pentru el fata trebuia sa invete nu sa iasa cu baietii.Stia ca chiar daca l.ar prezenta si i.ar explica tatalui acesta nu ar intelege.Din pacate intr-o dimineata afla ca EL avea sa plece si sa nu se mai intoarca niciodata.O parasea.A fost o veste mult prea dura pentru ea avea sa isi piarda cel mai bun prieten…sau poate ca el era mai mult decat atat,pierdea o persoana draga,il pierdea pe EL.Ii venea sa planga dar nu mai avea lacrimi,o durea….Dar trebuia sa accepte realitatea si sa mearga mai departe,era puternica ,si stia asta.

Totul acum tinea de timp.Timpul o va ajuta sa il uite …
">

5 comentarii:

  1. foarte frumoas se pare ca cineva a trait asta dak nu kiar povestitorul, orikm e foarte frumos. bravo:*

    RăspundețiȘtergere
  2. trist...:( EA merita mult mai mult, dar EA o sa invete sa uite si sa fie fericita.>:D<

    RăspundețiȘtergere
  3. De ce esti asa sigura ca " nu kiar povestitorul"
    Bravo PePu =D>

    RăspundețiȘtergere
  4. Trebuia sa se termine altfel :), in rest....superba :X:*

    RăspundețiȘtergere
  5. povestea asta imi suna exact ca o amintire de-a mea...acelasi final urat, sau chiar mai urat.oricum ideea e aceiasi: persoana pe care crezi ca o cunosti e doar o aparenta, o figura imaginata atat de tine dar si de cel care tasteaza din spatele celuilalt calculator.

    RăspundețiȘtergere