Fragment: Panza de paianjen, Cella Serghi
- Sa vezi ce frumos e Cismigiul, mi-a spus Puiu a doua zi.
L-am luat de mâna:
- Hai sa vedem.
Ne-am plimbat prin toate aleile, apoi ne-am asezat pe o banca. I-am spus ca sunt hotarâta sa ma sinucid.
- Ceea ce ma sperie, Diana, nu sunt cuvintele tale nesabuite, ci aerul linistit cu care vorbesti. Ce-i cu zâmbetul asta care vine de departe? Ce s-a întâmplat?
- Nu stiu, dar tare-as vrea sa se sfârseasca viata! Viata nu e frumoasa, si-atunci…
- Si-atunci, sa-ti spun niste versuri. Nu stiu de cine sunt. Le-am gasit într-o «Istorie a literaturii» si am vrut sa le retin pentru tine ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu