Dar e acea durere pe care as vreo sa o pastrez pentru totdeauna daca se poate,asa sa simt ca o parte din el inca a ramas la mine.Si a ramas.Pentru ca ne-am daruit unul celuilalt "lucruri" care nu se pot lua inapoi "lucruri" care nu ruginesc,nu se strica,nu se pierd,nu se uzeaza.Inca il iubesc,chiar daca voi fi nevoita sa trec pe partea cealalta a strazii atunci cand il voi vedea,chiar daca atunci cand corpurile noastre de straini cu amintiri de vor intalni nu isi vor spune nimic,dar privirile noastre vor sopti un "te-am iubit candva"
Apoi seara cand voi ajunge acasa imi voi aminti de tine,de eu care eram atunci cand eram noi,de cei mai frumosi ani din viata mea.Viata e atat de imprevizibila,totul e diferit acum ,incat imi pare ca traiesc o alta viata.
Poate am fost impreuna intr-o alta viata,intr-un univers paralel.Poate drumurile noastre nu sunt menite sa se intaneasca de doua ori,poate ca bratele tale nu sunt facute sa se aseze in jurul meu.Voi auzi despre tine pe ici si pe colo,ma voi intreba care mai este viata ta si pe unde esti.Din cand in cand imi voi lasa gandul sa plece la tine,si plina de speranta imi voi spune ca esti bine.Vei fi fericit,voi fi fericita!Dar te voi iubi mereu, nu ca pe un iubit, nu ca pe un frate, nu ca pe un prieten, ci ca pe omul pe care l-am iubit şi m-a iubit candva."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu